Actualul sediu al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii din Bucureşti, fosta casă P.P. Negulescu datează din anul 1886 şi este opera arhitectului Gh. Madrea. Petre Paul Negulescu (n. 14 octombrie / 26 octombrie 1872, Ploiești - d. aprilie 1951, București) a fost un filosof și om politic român, membru titular al Academiei Române (1936) și fost președinte al Camerei Deputaților. Acesta a cumpărat casa și a locuit în ea până în momentul în care a donat-o Universității din București, cu condiția de a fi folosită exclusiv în sistemul de învățământ. În 1944, casa a fost avariată de bombardamentele americane. După război, în imobil, și-a desfășurat activitatea Institutul de Cercetări Politice.
De-a lungul timpului, clădirea a fost semnificativ modificată față de concepția inițială, după cum urmează:
- la nivelul subsolului au fost realizate cămășuieli cu beton armat și placări cu polistiren expandat, ceea ce a avut ca urmare acumularea de umiditate în zidării și favorizarea începutului de atac biologic.
- la subsol au fost executate finisaje cu vopsitorii lavabile, plafoane suspendate casetate și pardoseli din gresie ceramică, precum și încălzire cu corpuri statice.
- la parter și etaje, pe latura de nord au fost modificate compartimentările interioare și au fost blocate ferestre.
- au fost introduse aparate de climatizare cu unități exterioare și interioare aparente
- în anumite spații, pardoselile inițiale din parchet masiv au fost înlocuite cu parchet laminat.
- tencuielile exterioare sunt realizate în sistem „strop”
- pe balcoane au fost realizate pardoseli noi din gresie ceramică, total necorespunzatoare cu statutul de monument istoric.
- s-au păstrat tâmplăriile interioare și exterioare originale, cu excepția spațiilor situate la subsol unde s-au înlocuit cu ferestre termo-fono-izolante.
- parte din corpurile de iluminat ințiale s-au păstrat (candelabre), parte au fost înlocuite cu corpuri de iluminat cu sursă fluorescentă.
Obiectivul principal al proiectului a fost refacerea imaginii exterioare iniţiale, a volumetriei moderniste și pe cât posibil, a planului specific arhitecturii acelei perioade. Proiectul a fost structurat pe următoarele obiecte şi categorii de lucrări:
- refacerea şarpantei cu păstrarea volumetriei actuale şi înlocuirea învelitorii
- desfacerea elementelor parazitare şi înlăturarea tuturor elementelor improprii
- realizarea de modificări interioare ale compartimentărilor cu scopul de a îmbunătăţi siguranţa în exploatare, securitatea la incendiu şi confortul utilizatorilor
- resturarea faţadelor cu revenirea la arhitectura iniţială, inclusiv cu revenirea la tâmplăria din lemn şi la golurile iniţiale
- desfacerea tuturor adaosurilor târzii
- restaurarea finisajelor iniţiale: tâmplarie, tencuieli, pardoseli
- inlocuirea instalaţiilor vechi si nefuncţionale cu instalaţii moderne, cu scopul a creste gradul de confort în spatiile cu functiunile specifice de învătământ
- introducerea de sisteme moderne de instalaţii, respectiv ventilaţie, detecţie şi stingere incendiu, voce- date, antiefracţie, înregistrare video etc..
- restaurarea tuturor componentelor artistice interioare şi exterioare: elemente decorative din ipsos, similipiatră şi pictură murală.
- Introducerea unor sisteme electronice de monitorizare seismică
- Introducerea unor sistem de climatizare cu pompe de căldură controlate prin BMS.
